2013 ... un an cu de toate!

Anul acesta am uitat să mai scriu și nu găsesc nicicum o scuză bună pentru asta. Datorită faptului că azi e 30 decembrie, iar mâine e ultima zi a acestui an, am vrut să trec în revistă cele mai importante momente pentru mine ale acestui an. 2013 a trecut mult prea repede, dar am reușit să adun o mulțime de întâmplări minunate! Prima lună mi-a adus o primă sesiune din primul an de facultate, o sesiune nu tocmai ușoară, cu mult material de învățat, dar cu note mulțumitoare și fără nicio restanță :D Vacanța din februarie a fost una lungă, cu 14 zile relaxante, dar și una dureroasă. 14 februarie mi-a adus o zi tristă și în același timp ciudată. După o relație drăguță de aproape 7 luni, mi s-a spus că "voi încerca să fac ceva să ne fie bine pentru amândoi", dar acel bine s-a transformat în nimic, fără nici măcar o explicație la telefon, fără un cuvânt care să mă liniștească, fără niciun regret, ci doar o stare schimbată pe Facebook. Am suferit și am plâns. Da, dacă citești asta, îți mai spun încă o dată că nu a fost frumos deloc felul în care ai procedat! Dar nah, asta e, viața îți ia, ca să realizezi mai apoi că acel cineva nu a fost suficient de bun pentru tine! Începuse semestrul al doilea, eram mai mereu prost dispusă și aveam noroc doar cu prietenuca mea Marcela, deoarece mai dormeam din când în când pe la ea și ne distram cum numai noi știm să ne distrăm :)) Sosea primăvara, dar afară era tot mai frig, iar într-o seară de 19 martie primisem un mesaj pe Facebook: "ești o drăguță". De la acea simplă afirmație simpatică, s-a ajuns la o simpatică întâlnire cu o persoană pe care teoretic o știam încă din liceu, dar nu vorbisem niciodată până atunci. Persoana aceasta m-a făcut să mă simt fericită, îmi oferea cadouri ce conținea muuultă ciocolată, ne tastam des (o activitate preferată) și încet încet uitasem de răul pe care mi-l făcuse cineva acum o lună. Despre această persoană venită nou în viața mea nu povestisem decât mamei mele, cea care știe tot ce mișc, deoarece nu voiam să fac mare tam-tam. Treceau zile fericite petrecute cu el, dar totul se terminase după numai o săptămână. Se terminase tot într-un mod ciudat, deoarece eu înțelesesem că el nu mai voia să aibă de-a face cu mine. Și eu înțelesesem total greșit. Am rămas dezamăgită, tânjeam după momentele în care eram fericită, dar nu dădusem niciunul dintre noi un semn. Se terminaseră momentele fericite. Sosi și prima zi a lunii aprilie, zi pe care am petrecut-o cu câțiva foști colegi din liceu la noi în apartamentul din Mărăști. Treceau zile petrecute tot prin Cluj, iar la sfârșitul lunii ne-am decis (eu împreună cu Marcela) să îi facem o vizită prietenei noastre, Roxi, care studiază Conservatorul în București. Acolo am petrecut un week-end super distractiv, unde ne-am plimbat destul de mult prin capitală și ne-am simțit foarte bine! Ne întorsesem cu trenul, cele 12 ore pe scaun erau îngrozitoare, fiind un drum lung și obositor, dar ajungeam cu bine din nou în Cluj. Primisem vacanța de Paști, iar 1 Mai îl petrecusem acasă, cu foștii colegi din liceu, la niște grătare în Groși, într-o noapte faină cu multe povești tari :)) De Paști a fost o vreme frumoasă, în 7 mai sărbătoream cea de-a 20-a aniversare a prietenei noastre Marcela și zilele treceau repede pe-acasă. Iar era momentul să mă întorc în Cluj, la cursurile de la facultate și la aplicația de primăvară pe care avea să o facem cu 4 profesori de la facultate. 5 zile foarte faine, în care am călătorit 800 de km și am vizitat multe regiuni superbe ale României. Acolo petrecusem mult timp cu colegii de la facultate și se închegau niște prietenii frumoase. Cu pași repezi se apropia și prima lună a verii din 2013. Iunie aducea cu ea cea de-a doua sesiune, una foarte faină și mai lejeră decât prima, cu note foarte bune și iar cu fără nicio restanță! :D Am învățat mult și zilele treceau repede. În iulie, luna mea preferată din tot anul, eram acasă, înconjurată de familie și prieteni. Împlinisem 20 de ani, schimbasem prefixul și eram fericită, dar nu împlinită. Interiorul meu îmi cerea ceva, un simplu EL. Dar câteodată viața nu îți oferă când vrei, ci doar când nu te aștepți. O nouă aplicație mă aștepta la mijlocul lunii. Una grea, cu mulți km de mers pe jos, dar memorabilă. După o singură zi, eram super obosită și tot ce-mi trebuia era doar un pat moale. Am învățat multe lucruri noi, multă geografie fizică, dar și lucruri despre viață! Trecuse și luna mea și se apropia luna august. Mi se puse în gând să merg la mare. Și am mers la mare! Cu doar câteva zile înainte, îmi luam bilet de tren cu Marcela și Alexandra și 3 fete ajungeau în 6 august pe plaja din Eforie Nord. Am prins o vreme perfectă, cu mult soare și multă apă. Ne-am făcut de cap și soseam acasă foarte bronzată. Acolo ceva se întâmplase. Tastam din nou. Și ghici cui! Persoanei din martie! Destinul punea la cale ceva și îi reușise. În 20 august, mă întâlneam din nou cu el și petreceam o seară faină și călduroasă de vară în parc. Povesteam și rememoram povestea din primăvară și între timp ne pupam. Râdeam în gând și mă întrebam: oare ce tot fac? :)) Eram din nou fericită! Dar iar pentru nu foarte mult timp. În septembrie iar ne distanțasem, eu munceam foarte mult pe acasă, deoarece toamna la țară e bogată! Tot ce voiam e să sosească luna octombrie, pentru a ajunge la Cluj să mă întâlnesc cu el mai des. Sosise și 1 octombrie, între timp ne mai certasem, dar împăcarea era mereu una faină. Dormeam nopți la el, ne uitam la filme și mâncam cartofi prăjiți cu condimente mmm, yum! Dar tot nu era bine, simțeam amândoi asta. De comun acord, am stabilit că e mai bine să terminăm cu ceea ce era între noi și din 20 octombrie eram din nou single. Și single am rămas. De ce? Pentru că există momente în viața unui om când simte că e momentul ca el să fie singur. Și asta simt și acum! Lunile de toamnă erau distractive, deoarece prietena mea Marcela avea de grijă ca ele să fie așa. Împărțind o cameră, o baie, o bucătărie și un pat, am ajuns să fim ca și surorile. Ne ajutăm, ne spijinim una pe cealaltă, râdem și plângem împreună. Iar cât despre facultate, anul II decurge foarte bine, cu 8 materii destul de interesante, și cu o sesiune ce mă pândește în aproximativ 2 săptămâni. Trebuie să învăț și eu scriu pe blog! :)) Nu am chef de fel să citesc nici măcar 2-3 rânduri dintr-un caiet, dar mă voi mobiliza și cea de-a 3-a sesiune va trece și ea cu bine! :D Aaa, și uitasem de decembrie! Am primit de la Moș Niculae cadouri super simpatice și dulci, am vizitat salina Turda cu colegii, am primit vacanța cea mult dorită de Crăciun, am colindat 4 nopți la rând până la 8 dimineața, iar acum profit de ultima săptămână de vacanță. Noaptea dintre ani o voi petrece de data aceasta acasă, cu familia, pentru prima dată, după vreo 8 ani în care mereu am fost cu prietenii. Anul acesta mi-a adus și îndepărtări și neîncredere în prieteni și am ajuns la concluzia că cei în care poți avea încredere vor fi mereu doar membrii familiei tale. Ei îți vor tot binele, vor pentru tine să fii fericit, indiferent cât de greu le este lor. Și ajung la final. Am scris mult, dar am scris succint, deoarece am simplificat mult toate întâmplările prin care am trecut. 2013 - un an frumos, cu bune, cu rele, cu dragoste, cu dezamăgiri, cu prieteni, cu familie, cu momente extraordinare! Sper ca 2014 să-mi aducă momente cel puțin la fel de faine ca și momentele din 2013 ... La mulți ani, dragi prieteni! La mulți ani, 2014!

Stare de dor ...

A trecut ceva timp de când nu am mai scris, iar azi am găsit ceva drăguț. E vorba despre niște cuvinte care conțin o grămadă de stări: " S-a terminat ... Iubirea pe care o credeai o poveste frumoasă cu final fericit s-a risipit ... Despărţirea înseamnă o lovitură atât de puternică, încât a avut forţa să îţi răstoarne întreg universul şi să te facă să îţi pierzi tot echilibrul sufletesc. Te întrebi obsesiv de ce s-a întâmplat aşa, ce nu ai făcut bine şi nu poţi scăpa de întrebările care îţi provoacă atâta durere ... fiindcă nu ai primit niciun răspuns sincer şi rezonabil, ci doar scuze puerile ale unui om imatur şi indecis, care, probabil că doar te-a folosit ca să îşi umple singurătatea. Eşti atât de prinsă în durerea pe care o trăieşti, încât nu mai întrezăreşti nicio speranţă la fericire. Nu mai vezi nimic altceva, în afară de povestea tristă pe care o trăieşti, fiindcă nu ai puterea şi curajul să întorci spatele acelui trecut căruia nu îi mai aparţii şi care te ţine captivă în nefericire şi deznădejde. Şi plângi după un om care, aparent, ţi-a luat totul: pacea sufletească, vise, sentimente, încredere şi amintiri. El a avut puterea să îţi ia povestea frumoasă la care ai visat şi în care ai crezut, dar ai de gând să îl laşi să îţi ia şi prezentul şi viitorul? Ai de gând să îţi iroseşti o parte din timpul, pe care nu îl mai poţi recupera niciodată, suferind după un om care nu mai face parte din viaţa ta şi pentru care tu nu mai exişti, decât ca o simplă amintire? Pentru că fiecare clipă în care îţi plângi de milă, fiecare regret, fiecare urmă de vinovăţie pe care ţi-o atribui nemeritat, fiecare lacrimă şi fiecare grimasă de durere, înseamnă irosire pentru un om care nu mai merită nici măcar o secundă din viaţa ta. Oprește-te o clipă și privește-te. Îți place ce vezi? Chipul inert, lipsit de orice expresie, ochii obosiți de atâta plâns, un om fragil și răpus de durere. Meriți să suferi atât? Șterge-ţi lacrimile, aminteşte-ţi cine erai şi caută forţa de a te iubi pe tine mai mult decât iubeşti un om care nu ţi-a răspuns cu aceeaşi iubire. Așa cum ai putut trăi fără el până în clipa în care l-ai întâlnit, vei putea trăi fără el și de acum înainte. El a fost doar un pasager prin viața ta, iar într-o zi, va deveni doar o amintire vagă despre deziluziile trăite. Viaţa nu se termină deodată cu o poveste oarecare şi nici deodată cu plecarea unui om care nu a ştiut să te iubească. Nu meriţi să suferi atât! Nu îţi mai tortura sufletul cu întrebari inutile, cu regrete și cu așteptări fără rost! Uită şi mergi mai departe! "

O seară de februarie ...

Nu am mai scris de câteva luni bune şi îmi era dor să scriu ... Îmi e dor de multe. De vară, de liceu, de foştii mei colegi şi de foştii mei profesori ... Am fost azi în vizită la Artă şi ... nimic nu mai e la fel. Nimic nu mai e la fel nici în viaţa mea. Viaţa mea de acum s-a schimbat. Dacă în bine sau în rău ... nici asta nu ştiu. Cert e că mă simt ciudat şi am o stare de "nu ştiu". Aşa se numeşte. Pentru că nu ştiu ce anume e cu mine. Eh, dar toate trec! A trecut şi un semestru din facultate, a trecut şi prima sesiune (mai cu chiu, cu vai) şi totul e foarte bine! Vacanţa de 2 săptămâni e relaxantă, plină de ieşiri în oraş cu prietenii mei dragi ... Sunt acasă şi ăsta e un motiv de împinire şi fericire ... Şi, cam atât ... inspiraţa s-a dus ...