SESIUNEEE!!!

Nu credeam că voi scrie un post despre această tortură numită sesiune! :)) Cuvântul ăsta e așa urât și dezgustător, încât prefer să-i spun mai simplu - "multe examene" :)) De 3 săptămâni de când am ajuns în Cluj ocupația mea zilnică principală e învățatul. Din păcate e stresantă perioada asta, deoarece e foarte scurt timpul, iar informația e foarte multăăă și aș avea nevoie ca ziua să aibă 48 de oreee! :)) Lumea critică și zice: de ce nu ai învățat de la începutul anului ca să-ți fie mai ușor acum? Cititul din octombrie, noiembrie și decembrie nu compensează învățatului din ianuarie. După părerea mea, în sesiune înveți în primul rând pentru tine, apoi pentru examene și note! Dar după părerile altora, aceste 3 lucruri sunt exact invers :))

Mami și tati ...

Un subiect neabordat până acum aici. Un subiect pe care sincer nu îl prea deschid, dar acum simt nevoia să vorbesc despre ei, de cei care mi-au dat viață. În spatele persoanei Maria Petrovan sunt ei, cei care m-au crescut, care mi-au oferit o educație, care au avut mereu grijă de mine, care m-au susținut în toate momentele bune sau rele. Îmi spun și acum că am fost o fetiță rea când am fost mică, deoarece urlam nopțile și nu puteau să doarmă din cauza mea (iar eu zâmbesc de fiecare dată când au de grijă să-mi reamintească asta) ... Apoi creșteam și și-au dat seama că am auz muzical ... mergeam în oraș la Liceul de Artă, făceam naveta cu autobuzul zilnic, îmi plăteau abonamente, îmi plăteau ore în particular de pian, îmi cumpărau pian cu coardă lungă cu foarte mulți bani, ca mai apoi eu să trec la secția-percuție din clasa a V-a, renunțând la pian aproape complet, deoarece nu mai studiam, iar pianul rămânea acolo în cameră neatins ... cele enumerate sunt doar primele sacrificii pe care ai mei le făceau pentru mine. Sacrificii au fost și când eram în liceu, bani pentru permisul de conducere, bani pentru majorat și bani pentru mașina mea dragă Skoda. Dar cele mai mari sacrificii aveau să vină odată cu mutarea mea în Cluj la facultate. Bani pe chirie, pe facturi, pe mâncare, pe haine, pe cărți și alte mai câte ... Și sunt doar în anul II și mai am vreo 3 ani de facultate ... Mă gândesc cu groază la persoana mea în viitor, când va trebui să fac aceleași lucruri pentru copiii mei (câteodată îmi trece prin gând să nu am copii, pentru că mi se pare greu de tot să reușești să îi mulțumești, deoarece lumea de azi evoluează tot mai mult într-un mod foarte alert) ... Și sacrificiile astea se dublează, deoarece mami și tati mai au copil, he he! :)) Mă bucur de faptul că m-am născut într-o familie credincioasă, cu principii bine întemeiate, cu oameni care cred în Dumnezeu și minuni. Pentru că dacă nu ar fi cel de Sus nu am avea absolut nimic. Mami nu ar fi cofetăreasă, nu ar avea un laborator de cofetărie acasă și nu ar face cele mai bune prăjituri, iar tati nu ar fi cel mai simpatic viceprimar din Groși. Toate lucrurile ce li s-au întâmplat au fost adevărate minuni primite de la Dumnezeu. Și normal că au existat și momente mai puțin bune în viața lor, dar credința și speranța i-au întărit întotdeauna ... Și să nu uit de dragostea ce și-o poartă de 22 ani! Oameni ce se iubesc atât de mult nu am văzut niciodată și chiar nu exagerez spunând asta! Cuvinte de dragoste, pupici, multă afecțiune, oai, sunt invidioasă (în sensul bun) pe dragostea lor! Vreau să am și eu o persoană lângă mine care să semene cu taaati! De multe ori mi se spunea și mi se spune și acum: Maria, părinții tăi sunt extraordinari, ai o familie așa faină! Da! Da! Da! Sunteți cei mai faini și sunt super mândră și norocoasă că vă am pe voi ca și părinți! Niciodată nu am dus lipsă de nimic datorită vouă și vreau să vă mulțumesc prin postarea asta pentru ABSOLUT TOT ce ați făcut și faceți pentru mine! Sper din tot sufletul să vă pot răsplăti cândva pentru toate câte le-ați făcut pentru mine și mai vreau un lucru: ca și voi să fiți mândri că eu sunt fiica voastră! Deși nu vă spun lucrurile astea și live și nu vă arăt dragostea mea pentru voi (știți că eu rar mă manifest când vine vorba de așa ceva) vreau să știți că VĂ IUBESC și că VĂ MULȚUMESC pentru că exist! Cu multă dragoste, Maria ...

Bun găsit 2014!

Și uite că a sosit un nou an! Anul acesta primesc buletinul anilor de școală! :)) Împlinesc 14 ani de școală ... și încă vor mai fi vreo 6 (mă gândesc) sau chiar mai mulți, pentru că se spune că omul cât trăiește învață :) O seară de 3 ianuarie mă găsește vizionând filme, lucrul acesta făcându-l de câteva zile încoace ... Timpul trece și vine vremea de mers înapoi în Cluj. Mă gândesc cu frică la ceea ce urmează (minunata sesiune) și îmi vine să mă bag sub plapumă și să nu-mi mai scot capul de acolo :)) Aș opri timpul și aș mai lenevi în patul meu de acasă ... oh, nostalgie! :)) Dau play la un alt fim ... seară faină!