joi, 9 aprilie 2015

Simt că ...

Simt o sumedenie de lucruri. Simt că ajut prea mult oamenii care nu merită câtuși de puțin, fără să primesc în schimb măcar acele două cuvinte care pentru mine contează enorm: "mulțumesc frumos". Nu mai funcționează compania plăcută, gluma sau îmbrățișarea. Contează o vorbă spusă. Una bună. Simt că sun oamenii prea des, pentru a afla dacă aceștia sunt bine, fără să știu dacă ei ar fi interesați să știe dacă eu sunt bine. Simt că întrebarea: "ce faci?" nu mă ajută deloc. Răspund mereu: "pe-aici, lucrez, citesc", etc. Îmi doresc să aud acea întrebare la care să răspund și să încep o adevărată relatare: "sunt ok, nu sunt bine, aș vrea să, vreau să", etc. Simt că mă îngrijorez zilnic pentru orice nimic de pe lumea asta. Simt că mă pot certa în fiecare zi cu cineva, datorită plăcerii mele de a corecta erorile gramaticale. În zadar, deoarece observ în continuare pe diferitele rețele de socializare cu câți analfabeți am de-a face. Simt că un like contează tot mai mult pentru oameni. Simt că încerc să sfătuiesc oamenii care iubesc, dar în sfârșit ajung să mă văd suferind. Simt că vreau să mă depărtez. Simt că vreau să fiu singură pentru ceva timp. Simt că vreau să știu cine îmi va urma pașii.

marți, 31 martie 2015

Sfârșit de martie ploios ...

O vară, un parc, o bancă, doi îndrăgostiți, o îmbrățișare, o poză, un pupic, un sărut, o plimbare către parcare, un mesaj primit pe telefonul ce stătea pe bancheta goală din mașină: "te iubesc". O frână și un răspuns: "vrei să fac accident?" O neputință de a răspunde: "și eu te iubesc". O frică. De dragoste. Un tremur, un surâs, un gând, o iubire începută. Acum un dor. De acele momente. De neuitat. Dar nu de el.

joi, 5 martie 2015

2015. Timp scurs. Stări adunate.

Și da, a venit și 2015 și au trecut și două luni din anul acesta. Tot timpul, timpul trece, dar acum parcă trece mult prea repede. 2015 e anul provocărilor pentru mine. E anul stresului datorită factorilor multipli legați de ultimul an de facultate. E anul examenelor. E anul absolvirii unei facultăți. E anul în care deciziile trebuie să apară și trebuie luate cât mai just posibil. E anul în care pur și simplu nu știi cum să-ți gestionezi timpul, deoarece te-ai apuca să înveți un lucru, dar nu poți face asta, pentru că ai de citit alt lucru, care și acela necesită un timp și un efort. Ai vrea să vii acasă după programul de la facultate și să te apuci de foarte multe lucruri, dar în cele din urmă te uiți la ceas și observi că ai făcut doar un lucru. Fiind de felul meu un om responsabil și organizat, încerc cumva să găsesc tuturor lucrurilor o rezolvare. Recunosc cu toată sinceritatea că-mi displac oamenii care pierd vremea și care amână la nesfârșit ducerea la capăt a unor activități. Să fii la zi, după cum e și expresia bine cunoscută e un principiu după care m-am ghidat încă din liceu. Studiam zilnic piesele la marimbafon pentru a mă perfecționa și pentru a-mi satisface așteptările, așa fiind și acum, doar că acum am ajuns să studiez teze de doctorat, cărți, articole și lista poate să continue. Atunci când îți propui să faci ceva, acel ceva trebuie îndeplinit chiar atunci, nu mai încolo, nici mai deseară, nici la noapte, nici mâine și nici săptămâna viitoare. Să rezolvi un lucru nu presupune să-ți deschizi materialele aferente, să te pui pe un scaun, ca mai apoi să butonezi telefonul timp de ore în șir. Să te plângi că ai multe de făcut și să nu începi prin a face ceva devine revoltător. Mereu mi-a plăcut să ajut oamenii din umila experiența de viață pe care o am, dar dacă tu nu faci un pas pentru a face ceea ce îți propui, nu vei reuși în mod sigur numai cu ajutorul oamenilor. M-am înconjurat mereu de oameni harnici, capabili să realizeze ceva în fiecare zi și voi face asta și în continuare. Mă voi lega de oameni inteligenți, pentru că în felul acesta voi deveni și eu o persoană mai inteligentă. Voi prelua lucruri și fapte bune de la alții, pentru a deveni și eu la rândul meu un om mai bun. Nu voi avea niciun sentiment de părere de rău pentru cei care aleg să deschidă un telefon și nu o carte. Aceea va fi alegerea lor. Alegerea mea e să devin un om și mai preocupat de lucrurile pe care le are de făcut. Fiți și voi astfel de oameni. Nu veți pierde nimic, ci din contră, veți câștiga foarte mult!