luni, 20 august 2012

Vara 2012.

În cazul în care cineva vrea să ştie câte ceva nou despre mine ... Aici sunt, am revenit cu câteva noutăţi. 11 zile şi s-a terminat oficial vara? Da ... Deşi nimănui nu-i vine să creadă. Momentul satisfacţiei când afli că te aşteaptă 2 luni pline de vară şi momentul dezamăgirii când vezi că ele s-au terminat mult prea repede. Având facebook-ul la îndemână, am văzut zilnic postări ale persoanelor, care, multe dintre ele au făcut înconjorul lumii în vara asta. Ba Grecia, ba Italia, ba Spania, sau doar înconjorul ţării noastre, Bâlea Lac, Marea Neagră sau munți :) Cu tristeţe, stau acum cu laptopul pe picioare, în pat şi îmi trece prin minte o singură întrebare: eu de ce nu am mers nicăieri? :)) Poate pentru că nu am avut cu cine merge, poate că am avut şansa să merg undeva şi nu am vrut ... poate că. Dat fiind faptul că vara mea a început cu examene şi stres, doar din luna august am început să simt cu adevărat gustul vacanţei. Zile întregi îmi petrec urmărind câte 10 episoade din diferite seriale sau zile întregi doar scriindu-i mesaje lui. Eh, aici am vrut să ajung. La el. Horia. My baby. Dragul meu. Poate că lumea de pe facebook a bănuit ceva când postam nişte chestii poate fără înţeles, dar cu înţeles pentru mine în legătură cu o bucată de fericire ce se instala în sufletul meu. Au trecut aproape 3 luni de când l-am cunoscut, de când am adunat peste 15.000 de mesaje. 8 iulie a fost începutul, iar 16 iulie continuarea. Ştiu că ai să citeşti postarea asta dragule, şi îţi spun aici ce nu ţi-am mai zis nicăieri. Tu mi-ai făcut vara frumoasă. Şi cel mai fain sentiment e acela că pot să spun că o să îmi faci şi toamna frumoasă, pentru că abia aştept să ajungem într-un final în Cluj, să nu ne despartă cei 25 de km de Seini-Baia Mare, ci doar câteva minute. Zâmbesc când primesc mesaj de la tine, mi se face piele de găină de fiecare dată când mă mângâi, mă gâdili şi mă pupi. Sunt fericită. Şi te iubesc. (simte-te bine :* ) Prima lună de toamnă va trece gândindu-mă la anii din liceu şi la viitori ani de facultate. Clujul va fi noul meu domiciliu, iar Alexandra şi Simina vor fi colegele şi prietenele cu care am să împart un apartament. Mă tem de acea schimbare care se va produce în viaţa mea, dar, cu siguranţă totul va fi bine! Vă doresc nişte ultime zile de vacanţă faine!

marți, 24 iulie 2012

Fericire!

A trecut şi bacul, a trecut şi stresul, a trecut şi înscrierea la facultate şi oficial sunt studentă! Cum a trecut din nou timpul foarte repede? Nu ştiu! Cert e că a trecut şi am adunat nişte momente frumoase în tot acest timp. Luna iulie mi-a adus multă fericire în suflet şi viată şi pentru asta trebuie să mulţumesc unei persoane foarte dragi! Mulţumesc baby! :*

duminică, 20 mai 2012

A trecut timpul ...

A trecut da! Prea repede! Ce tot vorbesc? Tot timpul trece prea repede. Nu am mai scris de două luni. Îmi era dor să mai tastez două, trei cuvinte pe aici. E duminică, 20 mai, o seară faină de primăvară, cu soare la geam. E 20 mai, ceea ce înseamnă că mai sunt doar 12 zile şi termin liceul. Dumnezeule Doamne, scriu asta şi mai citesc încă o dată. Nu îmi vine să cred ceea ce scriu. Aş vrea să nu scriu asta, să termin numai clasa a XI-a. E tati lângă mine. Mă întreabă când am banchetul. Ce banchet măi? Parcă nu demult eram la banchetul din clasa a VIIIa. Colegii îmi trimit pe mail invitaţiile pentru banchet, pentru profesori. Cuvintele de acolo sunt triste. Festivitate de absolvire? Of Doamne, ce bine era până acum. Mi-e dor de vara trecută, când nu aveam niciun stres şi eram fericită zi de zi. Acum, parcă totul devine din ce în ce mai trist. La şcoală cântăm Gaudeamus, vorbim numai şi numai de terminarea şcolii, vorbim de facultate, de viaţa noastră ce se va schimba. Vorbim de Bac-ul ăsta care, cu paşi repezi se apropie. Vorbim tot mai mult de ziua în care se va termina tot. Tot ceea ce a existat în ani minunaţi petrecuţi la Liceul de Artă. Ani, luni, săptămâni şi zile ne-au schimbat pe fiecare dintre noi. Ani care ne-au maturizat, care au făcut din noi oameni deosebiţi. Ani în care am învăţat de la fiecare profesor ceva special. Ani în care am cântat muzică. Şi, plâng. Recitesc cuvintele ce tocmai le scriu. Aş vrea să opresc timpul, să mă întorc în trecut, să mă bucur din nou de toate momentele faine ce le-am trăit la liceu. Înca nu reuşesc să mă obişnuiesc cu ideea că în toţi aceşti ani m-am ataşat atât de mult de persoane ce în timp mi-au devenit cei mai buni prieteni şi acum va trebui să mă despart de ei. Ştu, ştiu, că viaţa îţi aduce alţi oameni noi în viaţă, dar ... e aşa greu să te desparţi de cineva drag, să-l vezi doar la Crăciun şi Paşti, şi nu în fiecare zi ... Cam atât ... Îmi pastrez câteva cuvinte şi pentru luna iunie ... Să fiţi cuminţi, oameni dragi! :)

sâmbătă, 3 martie 2012

Martie ...

Am întârziat cam mult cu o nouă postare, dar uite că seara de 3 martie îmi aduce puţină inspiraţie! Mi-e deja teamă să vorbesc despre timp, deoarece din nou nu pot să cred că au trecut două luni din anul ăsta ... Mai sunt doar 3 luni până la BAC? AUCI!
Aştept cu nerăbdare zilele călduroase, dar nu apropierea stresului pentru ceea ce se va întâmpla în curând în viaţa mea! Aştept să mă îndepărtez cât mai repede de viaţa ce o am acum şi aici, vreau să cunosc alţi oameni, deoarece de la un timp încoace încep să mă cam satur de unii oameni. Atâta superioritate şi fală simt în jurul meu, încât încep să devin sătulă de ceea ce mă înconjoară ... Aş vrea să am un loc numai al meu, unde să fie mereu fericire şi niciun sentiment de răutate ...

joi, 12 ianuarie 2012

Despre timp ... despre viaţă

La mulţi ani drag blog! La mulţi ani 2012!
Şi uite, că scriu din nou cu diacritice! Cum? Pentru că am ajuns la calculator! De ce? Laptopul s-a stricat şi nu voi avea acces la el timp de 2 luni pentru că doar în martie îl voi trimite la garanţie în Spania! Aşa că, orele de internet se vor împuţina, deoarece va trebui să împart calculatorul cu dragul meu frate! :))
Îmi era dor să mai scriu una alta aici, aşa că voi aborda un subiect ce ne implică pe mulţi, şi anume, timpul ... Zilele trec extraordinar de repede, în fiecare seară ajung în pat cu următorul gând: iar e noapte? iar trebuie să dorm? Şi vine din nou o altă zi şi o altă seară cu acelaşi gând ... Orele trec câteodată mult prea repede şi mă întreb: chiar nu am făcut nimic important în ziua ce tocmai a trecut? Sunt sigură că multora li se întâmplă ce vorbesc eu aici :)
De câteva zile încoace, trăiesc nişte momente ciudate, am multe întrebări ce aşteaptă nişte răspunsuri concrete şi aştept momentul în care le voi primi! Uneori, am impresia că tot ce fac cred că e pentru binele altora, dar într-un final, descopăr că nu e aşa!
Cât despre viaţa mea, pot spune că e aceeaşi! Aceeaşi dimineaţă mă trezeşte cu familia acasă pentru încă câteva zile, aceeaşi zi mă găseşte prin bucătărie sau prin pat uitându-mă la televizor, aceeaşi seară mă găseşte pe scaunul de la birou ... aceeaşi rutină care a durat multeeee zile! Dar asta, în curând se va termina, deoarece se apropie şcoala! Din nou trezit devreme, din nou nechef la ore, din nou învăţat şi stres, dar am încrederea că totul va fii bine!