Simt că ...

Simt o sumedenie de lucruri. Simt că ajut prea mult oamenii care nu merită câtuși de puțin, fără să primesc în schimb măcar acele două cuvinte care pentru mine contează enorm: "mulțumesc frumos". Nu mai funcționează compania plăcută, gluma sau îmbrățișarea. Contează o vorbă spusă. Una bună. Simt că sun oamenii prea des, pentru a afla dacă aceștia sunt bine, fără să știu dacă ei ar fi interesați să știe dacă eu sunt bine. Simt că întrebarea: "ce faci?" nu mă ajută deloc. Răspund mereu: "pe-aici, lucrez, citesc", etc. Îmi doresc să aud acea întrebare la care să răspund și să încep o adevărată relatare: "sunt ok, nu sunt bine, aș vrea să, vreau să", etc. Simt că mă îngrijorez zilnic pentru orice nimic de pe lumea asta. Simt că mă pot certa în fiecare zi cu cineva, datorită plăcerii mele de a corecta erorile gramaticale. În zadar, deoarece observ în continuare pe diferitele rețele de socializare cu câți analfabeți am de-a face. Simt că un like contează tot mai mult pentru oameni. Simt că încerc să sfătuiesc oamenii care iubesc, dar în sfârșit ajung să mă văd suferind. Simt că vreau să mă depărtez. Simt că vreau să fiu singură pentru ceva timp. Simt că vreau să știu cine îmi va urma pașii.