marți, 30 decembrie 2014

2015?

Titlul postării spune tot. Încă mă întreb când și cum a trecut atât de repede anul ăsta! Se spune că dacă o zi trece repede, înseamnă că ai realizat ceva pentru ea. Bănuiesc că asta se aplică și în cazul unei luni sau al unui an :)) Ce-aș putea să spun acum la sfârșit de an? Încerc să-mi fac ordine printre gânduri și să-mi reamintesc ce mi s-a întâmplat în decursul acestui an și pot spune că atunci când voi zice 2014 voi zice Austria. Să ies din afara României după 20 de ani a fost o realizare importantă pentru mine, deoarece nu a fost la fel de obișnuit precum e pentru mulți dintre cunoscuții mei, care au vizitat diverse țări de câteva ori pe an, he he. Văzând minunățiile unei alte țări, am realizat că e atât de fain să călătorești, să vizitezi peisaje și locuri frumoase și să cunoști națiuni diferite. Deci da, Viena a fost obiectivul principal al acestui an. Pe lângă asta, am mai vizitat și o altă parte a României care îmi era necunoscută, datorită aplicației din luna mai pe care am făcut-o cu colegii mei în cadrul facultății. Facultatea mi-a adus și ea la rândul ei bucurii cum ar fi examenele luate cu note mari și cunoștiințele dobândite, dar și satisfacții, prin entuziasmul și optimismul pe care l-am avut predând la o școală gimnazială din Cluj-Napoca. Să lucrezi cu oamenii, cu copiii, să îi înveți și să le explici e un lucru foarte fain. Când un copil de clasa a V-a te întreabă: dar doamna profesoară, asta e Indonezia? automat un zâmbet ți se observă pe față. Am descoperit că îmi place să predau, deși atunci când am ales Facultatea de Geografie, mi-am zis din start: nu vreau să mă fac profesoară. Dar de ce nu? Aceasta e o întrebare care mă va măcina în anul 2015, pentru că odată cu terminarea facultății, apare și fenomenala întrebare: și? ce faci acum că ai terminat facultatea? Multă lume m-a întrebat asta până acum, iar eu le spun mereu: încă nu știu, nu am niciun plan, momentan trăiesc fiecare clipă a vieții. Într-adevăr, să fii profesor în România e foarte greu și știm fiecare dintre noi de ce e așa. Salariul e puțin și nu poți trăi doar cu acesta pe o perioadă mai mare de timp. Dar bunica îmi zicea odată: Maria, viața nu înseamnă doar bacnotele de culoare mov, ci mai mult decât atât. Și îi dau dreptate. Pentru mine niciodată nu au contat banii, câte case sau mașini au părinții mei, ce telefoane scumpe avem, ce haine de firmă avem, etc, ci a contat doar dacă lumea din jurul meu e fericită datorită lucrului pe care îl face zilnic pentru ca să supraviețuiască. Îmi place să fiu mulțumimită datorită lucrurilor pe care le-am făcut într-o zi, dar mai ales să fiu fericită, să am un motiv pentru care a doua zi să mă trezesc și să o iau de la capăt. Anul 2015 a adus și el niște greutăți pe care le-am depășit cu bine, ca de obicei, dar mai mult decât atât, a adus și multă fericire. Să ai o familie sănătoasă și fericită care te susține orice ar fi e cea mai mare fericire a mea, pe care nu aș schimba-o cu nicio altă fericire. Îmi doresc ca Dumnezeu să-mi apere familia, să fim mereu uniți și să ne sprijinim unul pe altul mereu. Îmi mai doresc și ca prietenii pe care îi am, cei puțini ce-i drept, dar importanți să fie alături de mine mereu și să nu mă dezamăgească niciodată. La aceste dorințe pe care sunt sigură că se vor îndeplini mai recurg la una, asta fiind cea mai importantă: vreau ca anul 2015 să-mi aducă multă putere și înțelepciune, pentru a-mi termina licența și pentru a-mi lua examenul de licență cu notă mare! Sunt optimistă și știu că totul va fi bine până în luna iulie și îmi voi aniversa vârsta de 22 de ani în pace și fericire! :)) Ar mai fi multe de zis, dar mă opresc aici. Urmează al 6-lea an de existență al acestui blog, iar cu ocazia aceasta, îi urez și lui la mulți ani alături de mine :)) Iar vouă, cei care dau un click și își răpesc câteva minute pentru a citi aceste cuvinte vă urez multă sănătate și multe realizări în noul an! Să ne vedem cu bine și de ce nu să ne și salutăm pe unde viața ne va pune față în față! :)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu